Cum se...

Cum tratăm corect apa la piscine. Un ghid practic despre piscine

Cum tratăm corect apa la piscine. Un ghid practic despre piscine

Am remarcat că de vreo lună, pe o secțiune mai veche a blogului meu personal unde am scris mai multe despre piscine, au apărut mulți vizitatori interesați de un ghid simplu și cât mai clar al tratării apei la piscine.

Spre deosebire de lacurile și iazurile naturale, apa din piscine nu se poate menține curată din punct de vedere fizic și biologic fără un tratment adecvat. Tratamentul se face combinat pe două căi: tratament fizic și chimic. Știu că mulți dintre voi sunteți interesați de cel chimic – e scris mai jos de el, dar aruncați așa o privire și la tratamentul fizic).

Tratamentul fizic reprezintă, de fapt, filtrarea apei. Fie că vorbim de piscine mici, supraterane, fie de piscine clasice, instalația de filtrare este o componentă vitală a echipamentelor care deservesc o piscină. Instalația de filtrare este cuplată prin conducte (sau furtune la piscinele supraterane) la niște piese prinse în pereții și fundul piscinei ( nu și în cazul suprateranelor) care permit introducerea și evacuarea apei din piscină. În apest fel se realizează recircularea apei sin piscină. Prin intercalarea unui filtru în acest circuit, obținem filtrarea apei.

De ce recirculare? Pentru că volumul unei piscine este relativ mare comparat cu debitele posibile ale unor pompe obișnuite. Și atunci trebuie să facem filtrarea întregului volum de apă nu instantaneu, ci într-un anume interval de timp. Acest interval de timp este cuprins între 4 și 8 ore, în funcție de mărimea și configurația piscinei, expunerea ei la praf sau alte mizerii, grad și regim de utilizare (privat sau public).

Dacă alegem o valoare medie, de 6 ore, atunci de exemplu, la o piscină cu volum de 30 m3, filtrul și pompa aferentă trebuie să aibă un debit de minim 5 m3/h. Pentru piscinele supraterane, instalațiile de filtrare cu care sunt dotate au de obicei un debit de filtrare mai mare, deoarece volumele de apă mici sunt mult mai expuse unor schimbări bruște de parametri (apa se poate deteriora rapid, fie de la un tratament chimic greșit, fie de la o furtună, ploaie puternică etc).

Modul în care introducem și evacuăm apa din piscină este foarte important.

Iată cum arată o schemă hidraulică piscină clasică:

Schema de piscina cu skimmer

Apa se introduce în piscină pe la suprafață (de fapt la 15 – 20 cm sub linia apei), prin racorduri numite ștuțuri de introducere (sau guri de refulare). Odată introdusă, apa circulă (ideal în lungul piscinei și pe direcția vântului dominant din zona geografică respectivă) către dispozitivele de evacuare. Acestea sunt la suprafața apei (denumite skimmere) și la fundul piscinei (sifon de fund).

Ați remarcat în schema de mai sus, că skimmerele și sifonul de fund sunt aduse cu conducte separate către căminul tehnic (respectiv către aspirația pompei). Este foarte important acest aspect, deoarece permite reglarea individuală a debitului vehiculat. Se recomandă ca 2/3 din debitul apei să circule pe la suprafață și 1/3 pe la fund. Asta pentru că majoritatea mizeriilor sunt suspendate în partea superioară sau plutesc.

O plasare bine studiată a skimmerelor și o orientare bună a ștuțurilor de introducere (care au de obicei orientarea reglabilă) duce la crearea unei circulații corecte a apei, care antrenează odată cu ea suspensiile și mizeriile care plutesc la suprafață.
Din acest motiv skimmerele sunt dotate, de altfel cu coșuri în care se opresc frunze, crengi și alte mizerii grosiere.

Vă povesteam de modul de amplasare al skimmerelor. Ei bine, este importantă și cota pe verticală la amplasarea lor. De ce? Pentru că nivelul apei în piscină este dictat de poziția skimmerelor, care lucrează corect la un anume nivel al apei care tree prin ele (marcat de obicei pe masca skimmerului). Din acest motiv piscinele cu skimmere au nivelul apei la 15 – 20 cm de bordură. Piscinele infinity, unde apa debordează sunt construite pe alt sistem. Vorbim altă dată de ele.

Instalația de filtrare trebuie să funcționeze în medie 8 ore din 24. Desigur, un orar precis puteți obține numai prin teste și depinde foarte mult de fiecare piscină. Este recomandabil să instalați un programator pentru pompă (fie în tabloul electric – dacă aveți o piscină mai mare), fie o simplă priză programabilă pentru piscinele supraterane. Vă recomand să alternați 2 ore de funcționare a pompei cu 30 – 45 de minute în care pompa să se răcească.

Intervalul de funcționare a pompei nu are nicio legătură cu perioada de utilizare a piscinei, orice pompa de piscină se conecteză electric într-un circuit cu diferențial (ia verificați:  siguranța ar trebui să aibă clapetă galbenă și un buton negru de test – pe care să-l mai utilizați așa o dată pe lună – nu merită niciun risc când vine vorba de siguranța voastră și a copiilor voștri)

Nu insist asupra tipurilor de filtre pentru piscine (cu nisip sau cu cartuș), spun doar că trebuie să vă asigurați că sunt curate sau că ați făcut toate oprațiunile de întreținere la timp. De exemplu, pentru filtrele cu nisip, am scris cândva aici.

Tratamentul chimic al apei

Atenție! Manipulați cu atenție chimicalele. Unele dintre ele sunt corozive și iritante pentru ochi, piele și mucoase. Dacă nu sunteți obișnuiți cu așa ceva, nu ezitați să folosiți mănuși de cauciuc și ochelari de protecție!

Tratamentul chimic al apei din piscină presupune măsurarea parametrilor apei, echilibrarea ph-ului apei, distrugerea agenților biologici din ea (prin oxidare), inhibarea depunerilor de metal și calcar, prevenirea apariției algelor, clariferea apei.

Vă recomand parcurgerea acestor etape de fiecare dată când tratați apa piscinei. Tratamentul apei este recomandat să se facă seara, când soarele nu mai este așa puternic. Un alt motiv pentru care vă spun să-l faceți seara este că în orle următoate tratamentului este interzis accesul în piscină. Un interval de timp de o noapte este rezonabil până la următoare utilizare a piscinei.

În timpul etapelor de tratament, pompa piscinei este în funcțiune tot timpul (excepție făcând substanțele pe al căror ambalaj este specificată oprirea filtrării).

Amintind de ambalajul substanțelor, el trebuie păstrat cu grijă, din două motive. Pe el găsiți descrierea, modul de utilizare al substanței, dozajul acesteia, dar și instrucțiuni privind securitatea. Ca și în cazul unui medicament, în situația unui accident, medicul care intervine va acționa mai bine dacă vede despre ce substanță este vorba.

Parametrii cei mai importanți pe care îi putem ușor măsura sunt pH-ul apei și nivelul de oxidant. O putem face cu truse de analize diverse, a căror precizie este suficientă pentru tratamentul piscinelor private. Există și testere electronice care ușurează citirea rezultatelor, dar sunt desigur mai scumpe.

În cazul truselor cu reactivi lichizi sau pastile, citirea rezultatelor se face comparând nivelul de colorare al apei amestecate cu reactivul cu o scală oferită de producător.

Există și truse de analiză cu benzi, pe care sunt lipte pastile reactive a căror culoare se schimbă și se compară cu etalonul. În ultima vreme folosesc o astfel de trusă, produsă în Statele Unite, marca Aquachek (nu știu dacă se mai importă în România, pe vremea când mă ocupam de import echipamente le aduceam via Franța). Sunt ușor de utilizat și suficient de precise.

Reglarea pH-ului
Am început cu echilibrarea pH-ului, pentru că este o etapă extrem de importantă. Apa naturală are un pH cuprins între 6.5 și 9, interval în care nu simțim diferența și nici nu suntem afectați în vreun fel de caracterul bazic / neutru / acid al apei. Majoritatea substanțelor pentru piscină acționează cel mai bine într-un interval al pH-ului cuprin între 7.2 și 7.4.

Aș putea să mă opresc aici și doar să vă dau asta ca axiomă. Adică să vă spun să păstrați pH-ul 7.2 și atât. Dar pentru că se leagă mult de a doua etapă de tratament, la oxidarea cu clor vă voi povesti mai mult. Dacă sunteți norocoși și la analiză obțineți o valoare a pH-ului apropiată de cea dorită (7.2), desigur că veți sări peste această etapă.

În cazul tratamentului manual, corectorii de pH sunt sub formă de pudră. În terminologia etichetelor de pe ambalaj, o unitate de pH reprezintă de fapt difernța de exemplu dintre 7.8 și 7.7. Vă spun asta deoarece descrierea e cam ambiguă.

În marea majoritate a cazurilor, avem nevoie să scădem pH-ul. De altfel acțiunea oxidanților aduce după sine creșterea acestuia în timp. Ești practic într-un cerc vicios. Scazi pH-ul și apoi pui clor sau oxigen activ care în timp își crește din nou ph-ul…

Dozajul depinde de producător, dar de obicei este de 100 gr pudră la 10 m3 apă piscină pentru scăderea pH-ului cu o unitate. (vă rog mult citiți pe ambalajul produsului vostru pentru confirmare) De aici faceți câteva calcule cu regula de trei simplă și aflați cât regultor de pH trebuie să folosiți.

Cantitatea de pudră necesară se dizovă într-o găleată cu apă din piscină. Mestecați cu atenție folosind un băț de lemn. Soluția obținută este puțin acidă, așa că aveți grijă atunci când o turnați în piscină. Turnați câte puțin, pe toată suprafața accesibilă a piscinei.

Pentru a trece la etapa a doua, oxidarea apei, vă recomand să așteptați măcar 30 de minute, pentru o bună amestecare a apei și o uniformizare a valorii pH-ului în tot volumul acesteia.

Oxidarea apei

Pentru a putea dezinfecta apa, trebuie să acționăm cu un oxidant. Cel mai utilizat și cel mai eficient este clorul (de fapt diverși compuși pe bază de clor, deoarece în mod natural clorul este un gaz). O alternativă la clor, pentru situații când fie sunteți alergici la clor, fie apa are un conținut ridicat de metale și reacționează violent cu clorul (schimbându-și culoarea către roșu sau chiar maro coco cola) este oxigenul activ. (oxigenul activ este o denumire comercială pentru produse pe bază de perhidrol și agenți de activare).

Clor sau oxigen activ ? Oricum niciodată împreună…

Dacă nu aveți probleme medicale și apa nu vă face necazuri la tratare, vă recomand clorul. O dată pentru că este eficient, dar este și mai ușor să vă dați seama dacă ați greșit supradozându-l (are un miros specific, ușor detectabil). În plus, efectele intoxicării cu clor (la concentrațiile care se pot obține într-o piscină) nu sunt foarte grave.

Un alt argument pro clor este faptul că tratamentul cu clor este remanent. Concentrația de clor în apă după momentul tratamentului scade treptat în timp și în acest fel apa din piscină este protejată la acțiunea unor agenți biologici câteva zile.

Oxigenul activ nu colorează apa în prezența metalelor. Cel puțin mie nu mi s-a întămplat niciodată. În condițiile unui pH echilibrat, am folosit cu succes de mai multe ori oxigenul activ pentru a recupera ape puternic colorate. Doar că oxigenul se consumă rapid și până la următoarea zi de tratament apa se poate contamina.

Oxigenul activ și clorul se consumă reciproc așa că nu le utilizați niciodată împreună!

Cum puteți afla dacă apa din piscina voastră va reacționa violent la clor? Ar fi ideal să împrumutați de la vreu prieten câteva pastile de clor cu dizolvare rapidă (de 20 de grame) sau să vă cumpărați inițial cea mai mică cutie cu clor (0.5 sau 1 kg).

Apoi umpleți o găleata cu apa din sursa de unde veți umple piscina sau chiar din piscină. Adăugați 3 – 4 pastide de clor, așteptănd dizolvarea acestora. În jumătate de oră veți avea rezultatul. Dacă apa rămâne incoloră, puteți folosi clor. Dacă apa își schimbă oricât de puțin culoarea, atunci când veți face clorinarea șoc veți avea surprize neplăcute 🙁

Acesta nu este un test infaibil. Sunt situații în care natura metalelor sau a oxizilor metalici prezenți în apă îi face să reacționeze la clor mai târziu și jumătate de oră nu este suficient. Dar în majoritatea cazurilor funcționează.

Odată ales agentul de oxidare, trecem la aplicarea acestuia. Dacă este prima dată când tratăm piscina sau daca în timpul utilizării curente, la o verificare săptămânală obținem o valoare zero a oxidantului, trebuie să facem un tratament șoc.

Tratamentul șoc cu clor

În cazul clorului, puteți folosi fie clor granulat, fie pastile efervescente. Dizolvați cantitatea recomandată de producător pentru volumul piscinei voastre într-o găleată cu apa din piscină (după ce ați urmat etapa 1, de reglare a ph-ului).

Ațenție! Efectuați această operațiune într-un spațiu deschis deoarece se degajă o cantitate importantă de clor gazos, care poate fi toxic la inhalare directă (deci nu stați cu nasul deasupra găleții să urmăriți dizolvarea…)

Soluția obținută (asigurați-vă că s-a dizolvat tot clorul, altfel riscați să vă deteriorați finisajul piscinei în cazul în care pucăți de clor ajung pe fundul piscinei) o veți turna cu grijă în piscină, în mai multe locuri.

După orice clorinare șoc, nu utilizați piscina timp de 12 ore!

Menținerea nivelului de clor între tratamente se face și utilizând pastile de clor cu dizolvare lentă (simple sau multifuncșionale), plasate fie în dozatoare de substanțe (pe conductă sau plutitoare), fie în coșurile skimmerelor.

Plasați în ziua următoare tratamentului șoc una sau mai multe pastile (în funcție de volumul piscinei și de intrucțiunile de pe ambalaj) în dozator și urmăriți periodic starea lor de dizolvare.


Motive pentru care tratamentul cu clor poate să nu fie eficient

Există situații când apa a fost clorinată și totuși clorul nu-ți face efectul, de multe ori nici nu apare în tester, deși apa prezintă un miros specific. Asta se întâmplă atunci când pH-ul apei nu este reglat corect. Am spus mai sus că voi face o mică descriere a fenomenului.

Graficul de mai sus indică  procentul de dezinfectant activ în clor și după cum remarcați, proporția de dezinfectant activ depinde drastic de nivelul pH-ului. Odată clorinată apa din piscină, clorul reacționează cu apa și se produce acid hipocloros și hipoclorit.

Pe noi ne interesează acidul hipocloros, care este mult mai puternic decât hipocloritul.Cu cât este mai ridicat nivelul pH-ului, cu atât este mai mare proporția hipocloritului, cu cât este mai scăzut nivelul pH-ului, cu atât este mai mare proporția de hipoclorit.

La un nivel de pH de 7,4, aveți aproximativ 60% din clor ca acid hipocloros, deci dacă citirea clorului liber a fost 1,0 mg / l  la test, de fapt  dezinfectantul activ ar fi doar în jur de 0,6 mg / l.
Dacă nivelul pH-ului a fost lăsat să crească până la 7,8, atunci doar 30% din clor ar fi acidul hipocloros, deci dacă citirea testului a ieșit din nou la 1,0 mg / l, cantitatea reală de dezinfectant activ ar fi numai 0,3 mg / l, insuficient pentru un tratament corespunzător.

Trebuie să aveți în vedere faptul că măsurarea nivelului clorului liber include atât acidul hipocloros, cât și hipocloritul, dar nu aveți nicio informație despre proporția fiecăruia. Acesta este motivul pentru care este atât de important ca să înțelegeți de ce nivelul pH-ului are un efect atât de drastic asupra procesului de dezinfecție.

Tratament șoc cu oxigen activ

Dacă sunteți nevoiți să utilizați oxigenul activ, vă recomand să faceți oxidarea șoc folosind versiunea lichidă a produsului. După ce ați reglat pH-ul în prealabil, calculați doza după instrucțiunile prezente pe eticheta produsului.
Și în cazul oxigenului activ, după tratamentul șoc nu utilizați piscina timp de 12 ore!

Tratamentul de menținere cu oxigen activ

Exisă sub mai multe forme: pastile sau soluție + activator, săculeți pentru plasare în skimmere etc. Pentru oricare dintre ele, respectați cu strictețe dozajul și începeți tratamentul abia a doua zi după tratamentul șoc. Odată cu aceste produse, cumpărați-vă și o trusă de analiză pentru oxigen activ, de preferat de la același producător, pentru a fi siguri de o testare cât mai corectă.

Testați nivelul de oxigen activ măcar de două ori pe săptămână.

Știu că mă repet, dar vă avertizez că supradozarea de oxigen activ este mult mai periculoasă decât a clorului și nu este detectată fără tester!

 

Tratamentul anti alge

Se face atât la pornirea piscinei, cât și de întreținere. Este foarte important, oxidanții nu sunt suficienți pentru prevenirea apariției algelor.
De obicei algicidul există sub formă de soluții, dar se poate găsi și în componența pasilelor multifuncții.
Efectuați tratatamentul algicid la minim 30 minute după ce ați făcut clorinarea șoc (sau oxidarea șoc cu oxigen activ).

Dozele le regășiți pe ambalaj, atât pentru tratamentul șoc, cât și pentru cel de întreținere.

Este normal ca după tratamentul cu algicid să apară spumă (cantități mai mici sau mai mari) în piscină. Există algicizi care nu spumează și care se recomandă acolo unde există mai multe jeturi de apă, zone de hidromasaj etc.

 

Floculanți și clarifianți

Există situații cînd anumite impurități nu sunt reținute de filtru, ele întorcându-se în bazin. Acesta este un semnal că ele sunt prea mici și se strecoară prin masa filtrantă.

Pentru a le opri, putem folosi floculanți. Aceste substanțe aglomerează particulele mai mici, obținându-se unele de dimensiuni suficiente cât să rămână în filtru.
Dacă nu reușiți să le filtrați nici așa atunci vă recomand să aspirați mizeriile având vana filtrului mutată pe golire. E adevărat că veți pierde și ceva apă din piscină, dar este singura soluție atunci când floculanții nu sunt eficienți.

Există soluții de floculare și clarifiere care măresc finețea de filtrare a filtrului – fie sub forma lichidă, fie sub formă de pastile – care se plasează în skimmere. Am întâlnit mai multe cazuri în care eficiența lor a fost vizibilă.

Dozele recomandate pe ambalaj trebuie respectate. O supradozare nu aduce o apă mai clară.

 

În încheiere, vă spun că acest ghid nu este exhaustiv, sunt multe situații particulare în care trebuie să acționați și altfel asupra apei din piscină. Vă recomand să apelați la specialiști atunci când aveți orice dubiu. Dacă aveți întrebări, le puteți posta pe blog sau mă puteți contacta direct, voi încerca să vă răspund în limita timpului meu liber.

 

ka-international.ro

Click to add a comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cum se...
@MihaiStescu

Project Manager Blogdetehnologie.ro, blog personal: mihai.stescu.ro

More in Cum se...

Mam Bricolaj (c) Cristian Șuțu

Mam Bricolaj, de la hobby la profesie?

Mihai Stescu18 aprilie 2017

De ziua apei, cu gândul la apa pe care o aruncăm

Mihai Stescu1 aprilie 2017
Test barza doua linii, David

O liniuță face diferența

Mihai Stescu24 octombrie 2016

Axis Communications și Western Digital propun soluții pentru supravegherea video în instituții de învățământ

Mihai Stescu24 martie 2016

Avem dreptul de a ne repara gadget-urile

Mihai Stescu15 ianuarie 2016
Gmail introduce undo send

Gmail: e OK să te răzgândești! Undo send.

Mihai Stescu25 iunie 2015
Termostat Nest

Cum se alege un termostat de ambient?

Mihai Stescu8 martie 2015