Ce înseamnă descoperirea făcută de NASA ?

Cei de vârsta mea au crescut citind Lumi galactice a lui Davidovici, Enigmele Terrei, sau Amintiri despre viitor a lui Erich von Daniken. În toate aceste cărți, autorii nu numai că nu pun la îndoială existența undeva în univers a altor civilizații ci au susținut chiar indicii ale interacțiunii omenirii cu ființe din alte lumi.

Ulterior, fenomenul OZN a adus odată cu cursa spațială noi variabile în căutarea perpetuă a lui ET. Radiotelescoapele se îndreaptă non stop către surse posibile de radiații electromagnetice – urme ale unor civilizații îndepărtate, extrase din zgomotul de fond cosmic. Sonde automate au depășit deja granițele sistemuluinostru solar, purtând cu ele mesaje ale locuitorilor Terrei către sistemele stelare apropiate, la care vor ajunge în câteva zeci de mii de ani.

Din păcate, chiar cu tehnologiile de azi, distanța de 40 de ani lumină este dincolo de posibilitățile tehnologice ale omenirii. Însuși imaginile captate de curând de telescopul spațial Spitzer, ale unui sistem planetar numit Trappist 1, sunt imagini de acum 40 de ani, o perioadă lungă raportată la viața medie a ființei umane. Ele reprezintă totuși o mare performanță tehnologică și o confirmare că posibilitatea existenței de sisteme planetare asemănătoare cu al nostru nu sunt așa de mici…

Astronomii și-au îndreptat căutările după planete asemănătoare Pământului, care ar putea deține apă și printr-o poziție asemănătoare față de steaua pe care o orbitează, ar putea avea condiții atomosferice și termice asemănătoare nouă.

Asta deoarece viața, din cunoștințele acumulate deocamdată, are formele existente pe planeta noastră și atunci este normal să raportăm condițiile la Pământ.
Sistemul Trappist 1, denumit după telescopul din Chile (The Transiting Planets and Planetesimals Small Telescope) se află așa cum spuneam la aproximativ 40 de ani lumină, adică aproape 235 000 de miliarde de mile distanță. Adică 235 urmat de 12 zerouri…

Steaua pe care o orbitează cele 7 planete nou descoperite, este o pitică rece, ceea ce permite existența posibilă a apei în stare lichidă la distanțe mult mai mici de ea, asemănătoare cu plasarea planetei Mercur față de soarele nostru. Poziția lor aparentă este foarte apropiată una de cealaltă, fiind posibilă observarea reciprocă cu ordin de mărime mai mare decât luna noastră.

Este posibil ca cel puțin patru dintre planete să orbiteze steaua fără a se roti în jurul axei lor, ceea ce implică existența a două zone de lumină respectiv întuneric perpetuu pe ele. Asta duce la fenomene meteorologice total diferite față de Pământ, posibil extreme (vânturi puternice de pe o fașă a planetei pe cealaltă).

Observațiile făcute cu telescopul Spitzer (care rămas fără sistemele de răcire a fost optimizat pentru condiții de temperatură ridicată) deși preluate nu în condiții de răcire totală a corpului său (pentru a avea acuratețe în spectrul infraroșu) au indicat prezența unor atmosfere formată posibil din hidrogen, asemănătoare cu cea de pe Neptun.

Spitzer a observat trecerile succesive ale planetelor prin fața stelei lor, putându-se obține în acest fel mai multe informații referitoare la compoziția atmosferei, sensul de rotație și poziția lor. Hubble a confirmat ulterior aceste informații, studiind la rândul său 4 planete din acest sistem.

Suntem în momentul în care revoluția tehnologică va aduce noi descoperiri inclusiv în domeniul astronomiei și căutarea unei planete asemănătoare Pământului este doar la început. Sunt convins că viitorul apropiat va aduce din ce în ce mai des în atenția noastră descoperiri de acest fel.