Poate lacul Kivu să salveze Rwanda și Congo de la înfometare?

Rwanda este un mic stat din centrul Africii, care este alipit de vecinul său, mai puternic și mult mai întins – Republica Democrată Congo.
Pe granița dintre cele două țări se situează lacul Kivu.

Odată cu noile cercetări geologice efectuate pe lac, ochii ambelor țări se îndreaptă cu speranță către lacul Kivu.
De curând a demarat un proiect pilot care vine din Rwanda și care intenționează să extragă gaz metan din zăcământul de 60 miliarde de metri cubi aflat sub apa lacului Kivu.

Pe lângă gaz metan, s-a mai detectat și dioxid de carbon, cu o rezervă estimată la 300 miliarde de metri cubi. Gazele provin atât din surse vulcanice, cât și din descompunerea resturilor organice prezente în lac în cantități foarte mari.

Prezența ambelor gaze în lacul Kivu reprezintă dincolo de o provocare energetică, o mare problemă ecologică. În cazul în care presiunea unuia din gaze ar depăși presiunea apei, ar putea avea loc erupții de gaz – accidente ecologice grave, care ar putea afecta larg populatele zone limitrofe.

Primele inițiative energetice pe Lacul Kivu, se situează pe partea din Rwanda și reprezinta inițiativa unei companii americane. KivuWatt, un proiect de 200 milioane USD, aparținând de compania Contour Global. Acest proiect poate genera 25 megawați de  energie electrică și poate fi scalat până la 100 MW. Intervalul de timp pentru implementare ar fi undeva pe la mijlocul acestui an (2015).

KivuWatt este prima încercare de extragere gaze la scară largă. Deși tehnologia este nouă, principiul este relativ simplu. O barjă va fi ancorată în larg, la 13 km, unde 4 conducte de plastic vor pompa apă de la 350 m adâncime. Pe măsură ce apa se ridică, bulele de metan vor fi începe să se formeze. Aproximativ 80 % din metan și 40 % din dioxidul de carbon vor fi captate într-un separator – o cameră orizontală sub nivelul apei.

Apa parțial degazată va fi repompată în lac, iar gazul captat (în această stare 30 % metan, 70 % dioxid de carbon și urme de hidrogen sulfurat) va urca în cele 4 rezervoare verticale de pe barjă.
Gazul va fi din nou amestecat cu apă, pentru a-i reduce conținutul de dioxid de carbon. Va rezulta un gaz cu aprozimativ 85 % metan, care va fi presurizat și transmis apoi către țărm.

Rămâne de văzut dacă acest potențial energetic va fi fructificat în timp. Instabilitatea politică din ambele țări, relațiile tensionate dintre ele pot aduce probleme în timp. Să sperăm însă că punând în balanță situația economică gravă din regiune, ambele țări vor găsi modalități să utilizeze în comn și în termeni amiabili această resursă.
Sursa și foto: Technology Review