Găzduit de Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (ITU) , forumul PP 22 a avut loc pe 1 octombrie la Palatul Parlamentului, organizat cu ocazia Conferinței Plenipotențiare ITU.
M-am bucurat mult pentru invitația primită, am remarcat prezența mai multor speakeri care au adus greutate acestui eveniment. Au fost mulți experți în comunicații și digitalizare, dar și parlamentari din diverse state, care au dezbătut teme interesante, pornind de la Bridging the connectivity gap, Digital Literacy dar și Cyber security & resilience.
A fost interesant să remarc printre politicienii români prezenți la eveniment oameni care chiar au avut ceva de spus și au făcut-o într-un mod competent și literat. Nu cunosc orientarea lor politică și sincer nu mă interesează, i-am ascultat cu interes pe d-l Sabin Sărmaș, noul Secretar General al Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor dar și pe d-l Sebastian Burduja, ministrul Cercetării, Inovării si Digitalizării.
Mi-a plăcut mult ce a spus domnul Sebastian Burduja, anume că „schimbarea durează și că tehnologia și digitalizarea pot reconstrui democrația, într-o forma mai apropiată de originile sale ateniene”.
A fost interesantă și idea lui David Goldman, de la Space X, care, referindu-se la categoria de oameni neconectați la internet (aproximativ 2.7 miliarde pe întreg globul), pe care a numit-o „the last mile”, el consideră că abordarea lor trebuie să fie nu doar rapidă ci și accesibilă din punct de vedere al costului. Aici desigur cu referire la costul unui kit de conectare la satelit, care deocamdată depășește puterea de cumpărare a utilizatorului simplu, chiar și în oferta provider-ului pe care îl reprezintă. La Starlink, pentru România, de exemplu, costurile sunt de 2400 lei pentru kitul de conectare și apoi de la 230 de lei abonamentul lunar.
Pentru mine, cel mai important discurs mi s-a părut cel al doamnei Kersti Kaljulaid, fosta președintă a Estoniei. Estonia, un adevărat fenomen al digitalizării, este un exemplu pentru alta state și multe din experiențele lor pot fi trecute într-un manual al digitalizării.
Pornind de la o simplă interacțiune digitală cu banca, pentru operațiuni curente, estonienii au găsit firesc ca guvernul lor să le permită să-și plătească taxele și impozitele online. Și dincolo de avantajele aduse de aceast aspect atât de simplu, Kersti Kaljulaid a dat un exemplu de abordare a schimbprilor nedorite aduse de digitalizare. De exemplu, angajații de la taxe și impozite, care și-au pierdut joburile în procent de 60 %,, erau foarte bine pregătiți și nu a fost o problemă să-și găsească joburi în sistemul privat chiar ca și consultanți financiari și contabili.
Una dintre cele mai mari provocări întâmpinată în Estonia, a fost armonizarea cadrului legislativ cu noile tehnologii și concepte. Exemplul dat: roboții care fac livrări. Într-o zonă aglomerată, traficul pare că se poate bloca atunci când apar roboții de livrări pe stradă. Evident că au apărut modificări în codul rutier și roboții trebuie să acorde prioritate celorlalți participanți la trafic: pietoni, biciclete și mașini.
Mai importantă mi s-a părut abordarea că „tot ce nu este anume interzis, este posibil”. Așa că nu s-a interzis mai întâi ceva pentru ca ulterior să se ajusteze. Ci s-au introdus treptat noi tehnologii, pentru a putea fi reglementate folosind experiența și feedback-ul utilizatorilor.
Pentru a putea implementa toate tehnologiile digitale, în Estonia s-a creat un puternic parteneriat public privat, care a acționat în mai multe direcții pentru a pregăti societatea pentru digitalizare. Începând cu suportul acordat celor neobișnuiți cu tehnologiile digitale (persoane în vârstă de exemplu), armonizarea informațiilor predate la școală cu necesitățile vieții. În ceea ce privește pericolul ridicat de multe ori cu privire la inteligența artificială, Kersti Kaljulaid susține că trebuie să ne învățăm copiii să fie oameni mai întâi și apoi să ne ocupăm de educația lor digitală, la fel de mult ca și scrisul și cititul. Ceea ce ne face oameni ne pune mai presus de orice inteligență artificială, indiferent cât de aproape sau departe suntem de obținerea singularității.
Mai jos puteți urmări discuția dintre Kersti Keljulaid și Sabin Sărmaș:
Facebook
Twitter
RSS