Se știe că 99 % din resursele de apă ale planetei sunt formate din apă sărata. Utilizarea ei ca și apă sanitară și eventual potabilă implică momentan tehnologii mari consumatoare de energie.
Cea mai veche tehnologie este distilarea, care presupune transformarea apei în vapori și condensarea ulterioară a acestora, aducând din nou apa în stare solidă, însă de această dată fară sărurile pe care le conținea inițial apa.
Ulterior s-a inventat membrana de osmoză inversă care permitea purificarea apei prin trecerea acesteia la o presiune ridicată (minim 3 bar) prin membrană. Apa obținută astfel este pură însă procesul are mai multe dezavantaje:
– consum crescut de energie pentru creșterea presiunii;
– utilizarea unei cantități suplimentare de apă la spălarea continuă a membranei pentru a evita colmatarea ei, această apă fiind ulterior aruncată
De curând specialiștii de la Oak Ridge National Laboratory au publicat conceptul unei membrane de grafen. Grafenul este o substanță recent descoperită (în 2008), bazată pe carbon. După un proces industrial complex, grafenul este obținut sub forma unei membrane de grosimea unui atom, care este extrem de rezistentă și care are niște pori de 0.5 – 1 nanometri. Atomii sunt poziționați într-o structură hexagonală care va permite trecerea ușoară a moleculelor de apă, dar va păstra ionii de sodiu.
În acest fel, pentru filtrarea apei prin această membrană de grafen apa trebuie să aibă o presiune mult mai mică aceasta reducând simțitor consumul de energie. Ironia este că pentru obținerea grafenului se folosește metanul, a cărui ardere este învinovățită pentru creșterea radicală a emisiilor de dioxid de carbon din ultimii zeci de ani.
Facebook
Twitter
RSS