Am mai condus acum câțiva ani o altă mașină 4 x 4 și eram foarte curios să văd cum se va comporta Noul Duster. Bănuiam că mașina de test urma să fie una foarte bine echipată, însă am fost surprins plăcut de ce am descoperit într-o mașină proiectată și produsă în România.
Pentru un iubitor de gadgeturi, cum sunt eu, așteptarea a luat sfârșit. Dotări care erau de necrezut pentru o mașină românească se regăsesc într-o mașină care te surprinde, începând cu prețul și continuând cu confortul, ținuta de drum și ușurința de condus.
De altfel în acest articol vreau să mă refer nu la o listă exhaustivă a caracteristicilor tehnice ale noului Duster, cât mai ales la acelea care ne-au făcut călătoria mai simplă și mai confortabilă călătoria.
Era de așteptat ca și aspectul noului Duster să se schimbe odată cu noua variantă. Noile tușe ale designerilor se regăsesc în linia generală a mașinii (puțin mai sportivă mi se pare acum), barele mai agresive, nuanțele noi de vopsea și modelele îndrăznețe ale jantelor. Mașina condusă de mine avea jante diamantate de 17 inch, model Maldive, și vopsea metalizată Orange Atacama.
Din punct de vedere al motorizării, am condus o variantă cu motor diesel, 1.5 dci cu 110 cai putere. Atât modificările aduse caroseriei cât și poate echilibrarea corectă a motorului l-au făcut destul de silențios, chiar și la viteze mai mari.
Am rulat pe autostradă cu 130 km / h, viteză la care condusul noului Duster a fost o adevărată plăcere. Adăugându-i și funcția de cruise control, am putut să urmez liniștit autostrada până aproape de Pitești, fără prea multe manevre.
Apropos de mers pe autostradă. E foarte interesantă funcția de detectare a mașinilor în unghiul mort. De mai multe ori am remarcat că s-a aprins led-ul în oglindă, atât când eram depășit, dar și când reveneam pe banda principală după o depășire. E o funcție bună, nu știu dacă alerta ar trebui să fie și auditivă, la urma urmei se presupune că toți șoferii se asigură folosind retrovizoarea înainte de depășire. Sau nu….
Pentru cineva ca mine care nu e obișnuit cu o mașină mare, manevrele de parcare pot părea mai dificile. Din fericire, varianta condusă de mine era dotată cu senzori de parcare și în plus cu camere video (spate și față dar și laterale), combinație care rezolva orice problemă de poziționare a mașinii.
Consola centrală conține toate comenzile necesare operării atât a sistemului multimedia cât și a unor funcții ale mașinii. Mi-am conectat extrem de simplu telefonul prin Bluetooth și am remarcat sincronizarea rapidă a agendei (eu am cam 1250 de înregistrări).
Microfonul este sensibil și bine plasat și nu am simțit nevoia să mă apropii de el când vorbeam, interlocutorii mei auzindu-mă foarte bine. Sistemul nu mi-a plasat numerele favorite la începutul listei așa că am preferat să formez de pe telefon, pe care îl aveam pus într-un suport pe parbriz.
Sistemul audio oferă un sunet decent, atât pe posturile FM cât și pentru muzica transmisă prin Bluetooth. Interfața tactilă îți permite să setezi ușor un post de radio favorit sau să ajustezi sunetul. La volumul la care am ascultat eu, muzica suna foarte bine chiar și la 130 km/h.
De remarcat și funcția ”Mâini libere”, prin care ușile se descuie automat când te apropii de mașină și se încuie la depărtare. Desigur trebuie să păstrați telefomanda în buzunar 🙂
Climatizarea automată are comenzi simple însă foarte simpatice, care te ajută să-ți reglezi ușor o ambianță pe gustul tău în habitaclu. (temperatură aer, viteză ventilator și mod de difuzare al aerului). Fiind foarte cald în acea perioadă, am folosit mult climatizarea și am remarcat o bună difuzare a aerului în interior fără a simți disconfort.
Știu că nu poți compara două mașini din clase diferite, însă față de Focus-ul nostru am remarcat un spațiu mult mai mare, atât pentru șofer, pasagerul din dreapta dar și pentru cei din spate. Și fără să compar numeric volumul portbagajelor, am avut impresia că intră mai multe decât în hatchback-ul nostru.
Am rulat majoritatea drumului pe șosele asfaltate. Au fost însă porțiuni pe drumuri pietruite sau chiar de pământ. Mașina a fost setată pe opțiunea 2WD și nu am simțit niciodată că pierd aderența sau stabilitatea.
De la Podul Beiului am urcat cei 5 km de drum forestier cu o ușurință incredibilă și acolo unde altă dată mi se părea că mașina mea se va dezmembra, Duster-ul a mers grozav de bine, ținuta înaltă și stabilitatea bine studiată făcând diferența față de o mașină clasică.
Dacă la urcare au fost alte mașini în fața noastră și am mers încet, după ele, la coborâre aproape se înserase, eram singuri pe drum și mi-am permis să prind viteză. Mi-a plăcut cum am stat pe drum, fără eforturi și chiar dacă nu am făcut niciun curs de conducere a unei mașini 4 x 4.
Și nu am comutat nici în modul AUTO sau 4 WD. Tot drumul forestier a fost uscat însă cu multe denivelări atât ca și gropi dar și foarte înclinat ca și ax. Am verificat de mai multe ori pe consola multimedia, unde una din funcții îți prezintă înclinarea mașinii.
Am uitat să vă spun de sistemul de frânare asistată la urcare în pantă. Foarte folositor, atât pe munte dar și de exemplu la ieșirea din pasajele subterane. Practic după ce menții mașina oprită în pantă ținând apăsată frâna, după ce ridici piciorul de pe frână, până când începi să calci accelerația, frâna se deblochează cu o mică întârziere.
Și nu trebuie să-ți faci griji că mașina va pleca 30 cm la vale. Mai ales când unul din partenerii de trafic stă în spatele tău foarte aproape…
Producătorii Dusterului nu aduc niște sisteme nemaiauzite pe piață ci le includ într-o mașină al cărei cost este imbatabil. Nu putem avea pretenția ca toate dotările să fie de exemplu ca la Qashkai, pentru că pur și simplu este o altă clasă de mașină.
Succesul pe care l-a avut Duster-ul în toate țările occidentale este dat de echilibrul corect între dotări, costuri de întreținere și prețul mașinii.
Am rulat aproape 1500 de km, pe la Cazanele Dunării, Cheile Nerei și înapoi la București. Noul Duster ne-a dus elegant, cu mult confort și siguranță și de ce nu, cu o mândrie a unei mașini proiectate și produse în România.
Noul Duster a fost partenerul nostru în proiectul lui David Jurnal de fotograf la Cazanele Dunării, alături de F64. Proiectul Jurnal de fotograf a fost inițiat acum un an de Cristina Bazavan și Dragoș Asaftei și prin intermediul lui, David a fotografiat multe locuri minunate, îmbinând cele două pasiuni ale lui: călătoriile și fotografia.
Facebook
Twitter
RSS