Primul meu telefon GSM nou, pe care l-am primit în 1999 la servici era un Nokia 5110. Era întruchiparea telefonului mobil. Autonomie serioasă, posibilități de personalizare a experienței utilizatorului, un design fain. Așa luam contact cu gigantul Nokia.
A trecut timpul și Symbian nu a mai ținut ritmul cu multitudinea concurenților. După o aventură nereușită cu Microsoft, brandul Nokia se reinventează sub umbrela sistemului de operare Android One.
Am primit spre testare telefonul Nokia 6.1. Nefiind flagshipul companiei, eram foarte curios să văd dacă Nokia păstrează din ideile care l-au propulsat în trecut pe primul loc al producătorilor de telefoane. Mă refer aici la fiabilitate, simplitate și eleganță în toată gama de terminale, de la cele basic până la premium.
Nu trebuie să pargurgeți întregul meu articol pentru a afla răspunsul la această întrebare. Este afirmativ. Și mă bucur mult, deoarece asta a fost și intuiția mea.
Nokia 6.1 mi-a inspirat o senzație de robustețe și utilitate, chiar de când l-am scos din cutie și mă uitam pentru prima dată la el. Corpul din aluminiu stă bine în mână, deși dimensiunile lui sunt mai mari decât telefoanele din aceeași gamă. Muchiile ferme accentuează senzația de robustețe, iar finisarea impecabilă a coțurilor rotunjite mă duce cu gândul către unibody-ul celor de la Apple.
Deosebirile nete față de telefoanele din același nivel de preț sunt portul USB C, camera din spate dotată cu o lentilă de firmă (Zeiss) și cititorul de amprentă plasat la îndemână, pe carcasa din spate. Și asta le vezi fără să-l pornești. Am uitat de jackul de 3.5 mm pentru căști, pe care inginerii de la Nokia au decis să-l păstreze, contrar trendului actual de renunțare la conectivitatea stereo clasică.
Nokia 6.1 vine la pachet cu dotări serioase, chiar dacă nu este vârful de gamă al producătorului.
Datorită portului USB C, încărcarea inițială a durat puțin și, după multcunoscuta siglă Nokia, s-a desfășurat sub ochii mei o variantă incredibilă de Android. Nu tu înflorituri, imagini complicate și texte fără sfârșit. Un sistem de operare curat, caruia odată ce i-am dat credențialele contului meu Google mi-a croit telefonul după șablonul salvat de la backup-ul telefonului meu curent (bazat tot pe Android).
În primele ore de folosire, deși nu mi-am dat seama decât după notificări, telefonul și-a descărcat toate actualizările și foarte curând l-am folosit la întreaga lui putere, beneficiind de un Android 8.1 foarte prompt, cu mesaje clare și fără nicio aplicație care să mi se blocheze. Mi s-au instalat 72 de aplicații, câte am ales din backup-ul celuilalt telefon.
Din punct de vedere al telefoniei, nu am întâpinat nicio problemă. prin zonele unde am fost prin București, inclusiv pădurea Băneasa, semnalul a fost suficient. Sunetul clar, fără întreruperi te duce cu gândul la cât de fiabile au fost din totdeauna telefoanele Nokia.
Traficul de date s-a desfășurat normal, în toate zonele unde am fost având acoperire 4G.
Eu l-am testat cu o singură cartelă SIM, însă telefonul o acceptă și pe a doua, ambele putând funcționa în 4G. Producătorul indică funcția dual VoLTE, pe care nu am testat-o, care însă mi se pare interesantă, asigurând utilizatorului conectivitate simultană 4G pe două rețele.
Am fotografiat cu camera principală, în condiții de iluminare normală. Camera de 16 MP este împinsă mult în față de exactitatea lentilei Zeiss. Fie în mod normal, HDR sau cu parametrii setați manual în modul PRO, fotografiile obținute se încadrează într-un nivel rezonabil pentru un utilizator obișnuit.
Reproducerea optică este ireproșabilă și tocmai datorită lentilei, aberațiile geometrice sunt mai reduse decât la alte telefoane din aceeași clasă.
Interfața simplă a camerei te cucerește imediat, reglarea parametrilor în modul PRO făcându-se atât de simplu încât după ce am activat-o, a rămas acolo până când am terminat testele, părându-mi-se firească.
Am sesizat un nivel ridicat de zgomot în condiții de iluminare redusă, dar nu am avut rezultate mai slabe decât așteptările.
Pentru cei cărora le plac funcțiile suplimentare a le camerei, fotografia duală pare interesantă, am citit despre ea dar nu am apucat să o testez. Practic obții o fotografie cu imagini preluate simultan de ambele camere.
Am folosit telefonul și pentru navigare, cu aplicația Waze și a funcționat ireproșabil. Nu am văzut lag-uri și nici binecunoscutul ”waiting for network..” nu mi-a apărut în cele 5 zile de utilizare. Combinația dintre o interfață radio sperioară și o optimizare aferentă a proceselor software au adus o navigare plăcută, fără alunecări de pe drum sau recalculări nedorite de traseu. (desigur cu excepția momentului în care am decis eu să schimb traseul fără să-l anunț 🙂
Cititorul de amprentă nu a dat rateuri, deși poate datorită mărimii lui a durat poate puțin mai mult înregistrarea amprentei. Poate tocmai din acest motiv, recunoașterea era imediată, în cele 5 zile de utilizare neprimind niciun mesaj de respingere, eu deblocându-l exclusiv cu amprenta.
Bateria m-a ținut două zile, timp în care mai întâi s-a actualizat softul telefonului, în același timp când eu l-am folosit ca pe telefonul meu principal – convorbiri, email, navigare, aplicații social media și fotografie. Rezonabil spun eu. Drumurile au fost vreo 3 de 35 – 40 minute, timp în care nu am încărcat telefonul din mașină.
Mi-a plăcut mult și ecranul full HD, în raport de 16:9, a cărui lizibilitate este foarte bună, chiar și în timpul zilei când soarele a bătut bine pe el o perioadă din drumul în mașină. La fel de fiabilă este și interfața tactilă împerecheată inteligent cu acest display foarte bun.
Ca și concluzie, Nokia nu m-a dezamăgit de loc, ba chiar mi-a stârnit interesul și pe viitor chiar îmi propun să testez și modelul superior. Pentru prețul pe care îl plătiți (Nokia 6.1 este în jur de 1000 de RON de exmplu la emag), telefonul oferă o stabilitate incredibilă, o simplitate de invidiat, toate îmachetate de producătorul Nokia într-o experiență surprinzătoare a utilizatorului.
Facebook
Twitter
RSS